E aproape seară în Danemarca. Peste pădure cerul este colorat în nuanțe fascinante de roz iar norii pufoși sunt ca vata de zahăr. Îți vine să te întinzi spre ei și să-i atingi. Sau să găsești o scară să urci până la ei și apoi să te culcușești în așternutul lor moale. Soarele coboară deja cu o viteză amețitoare spre apus și printre copaci razele lui sunt ca aurul și oferă un spectacol natural de proporții.
Din hamacul în care stau totul trimite către visul unei seri de primăvară
Trăiesc clipa și îmi las inundat sufletul de pace și seninătate. Se lasă repede rece fiindcă e de abia martie iar odată asfințit soarele, magia și căldura se risipesc. Însă eu mă aflu sub o pătură groasă și încă mă bucur de cele câteva raze rătăcite de soare ce poposesc pe chipul meu. Închid ochii și încerc să îmi întipăresc în minte tabloul ireal pe care îl creează soarele la amurg în asemenea seri de primăvară.
Deschid ochii încet și sunt transportată în alt loc. Deși nu l-am mai văzut niciodată, mi-e familiar.
În loc de hamacul din pădure, mă aflu în scaunul suspendat din grădina mea de vis. Printre perne confortabile și cu aceeași pătură călduroasă așezată pe picioare. Pe o măsuță din paleți, alături de două felinare cu lumânări aprinse, se află cartea mea preferată, “La răscruce de vânturi”. Lângă masă este și o canapea tot din paleți, cu pernuțe roșii decorative.
E atât de plăcută atmosfera și mi-e atât de bine încât aș cădea din nou în visare
Dar mai trag puțin cu ochiul la decorul în care mă aflu.
Flori de tot felul în suporturi și ghivece colorate în acest loc amenajat din oaza verde de lângă casă. Un gard alb, jos, din lemn, în spatele mobilierului de exterior. Lămpi solare în formă de felinare și luminițe discrete cu lumină caldă agățate creativ de umbrela pliabilă de grădină.
Locușorul ăsta hygge este chiar lângă casă. Așadar văd în bucătăria cu perete din sticlă glisantă pe soțul meu așezat la barul blat din bucătărie. Are un bebe în brațe și mă privește cu drag.
Dacă faptul că mă aflu pe terasa propriei case, aranjată așa cum mi-o imaginez dintotdeauna, ar fi o proiecție a variantei mele din viitor, m-ar da peste cap de fericire. Mai ales că pe lângă alegerea și decorarea unui colț relaxant în propria grădină, dorința cea mai arzătoare este să am un bebe. Nici nu mai vreau să mă trezesc din acest vis, să fiu sinceră.
Ceea ce am azi nu e mult. Sunt recunoscătoare pentru tot. Dar acest viitor este tot ceea ce mi-am dorit mai mult în ultima vreme.
Căsuța mea cu grădină verde, cu colțișor de lectură și seri de primăvară alături de soț, familie și prieteni
Cu al meu bebe mult dorit în brațe, legănat în cântecul de seară al păsărilor, și apoi culcat în coșulețul lui portabil. Pentru ca noi părinții să bem un pahar de vin în fața flăcărilor domoale din șemineul de grădină.
Dau să mă ridic din confortabilul scaun suspendat să merg la familia mea care mă așteaptă în bucătărie. Dar dând pătura la o parte se face rece, mult prea rece pentru acest loc în care mai arde și un foc în vatra de grădină. Clipesc când simt răceala și când deschid iar ochii în jur e prea întuneric iar eu calc pe frunze foșnitoare. Și îmi dau seama oarecum cu regret că m-am întors în Danemarca, în pădurea de lângă casă. Că acesta a fost doar visul unei seri de primăvară.
Dus este bebe mult dorit. Dusă este și grădina mea de vis, cu colțișor tihnit de relaxare, cu scaun balansoar perfect pentru citit și flori multe și parfumate ca serile de mai.
Îmi înfășor bine pătura pe umeri și merg spre casă ghidată de lumina ce vine din bucătăria unde mă așteaptă soțul cu o ciocolată fierbinte. Nu e ca în vis, dar e bine și cald. Iar brațele lui rămân același refugiu perfect atât pentru bucurii, cât și pentru întristări.
Atât pentru vise șoptite, cât și pentru dorințe împlinite. Împreună ne vom construi viitorul așa cum ni-l proiectăm acum. Cu bebeluși, case de poveste și terase hygge unde să ne bucurăm de tot ceea ce înseamnă viață.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2022.
~ Oana M.
