Site Overlay
liliacul

Liliacul. Partea I

Intrase la toaletă. Ridică capacul, așeză hârtie pe colac și se așeză.

Avea telefonul cu ea ca să își folosească chiar și cel mai scurt timp pentru pasiunea ei, scrisul. Îi venise o idee genială chiar atunci pe loc. Nu știu cum se făcea, dar toate ideile bune îi veneau în momente neobișnuite. Fie la duș sau în cadă când făcea baie. Fie în pat, în dormitor, fix înainte să adoarmă. Fie la toaletă. Da …. ca și în cazul de față.

Așadar, și-a zis că de data asta va fi pregătită dacă vor mai exista situații de genul. Cu telefonul la îndemână.

Totul era bine. Stomacul dădea semne de relaxare. Ideea curgea lin și fără poticniri în notițe pe telefon … când deodată auzi o serie de sunete ciudate. În spatele ei.

Era ca și cum ceva zgâria placa cu care era îmbrăcat peretele din spate al încăperii

Dar cămăruța de toaletă era mică. Iar sunetele se auzeau foarte de aproape. Ca niște gheruțe de șoareci între pereții casei sau în pod. Ca o atingere dură a unei crengi de copac rasfirate pe un geam neted. Ca o mână cu gheare mici, ascuțite și tăioase în spatele ușii de la dormitor.

Pe moment s-a gândit că e un zgomot din afară, amplificat de vânt și transmis prin gura de aerisire de deasupra toaletei. Dar acele zgârieturi, hârșâituri se auzeau tot mai aproape și tot mai clar.

Și intoarse capul din instinct. Deasupra rezervorului, fix în zona butonului de tras apa, apăruse pe jumătate o ființă ciudată. Mică, cenușie, aproape scheletică, cu o membrană elastică care se desfășura pe măsură ce urca pe rezervor. Și părea că se uită fix la ea cu ochii mici și reci. Fiori adânci simți pe șira spinării și pe brațe.

Nu a stat să vadă mai mult. Și-a luat rapid telefonul. Și-a tras pantalonii pe jumătate și a ieșit țipând, șocată neștiind nici ea exact de ce, trântind totodată violent ușa în spatele ei.

Ce era acea creatură bizară care apăruse așa brusc acolo, în toaleta ei, și cum a ajuns acolo?

Era un șoarece, un șobolan, un gândac uriaș venit pe lângă vreo țeavă din baie? Nu! Era un liliac mic și subțire, cenușiu, care o fi rămas blocat în casă, din vreo zi când lăsase larg deschise geamurile casei, din cauza căldurii prea mari.

Dar liliecii trăiesc atât de mult ascunși în întuneric, fără să se hrănească, fără aerul de afară, fără să moară? Va trebui să caute pe Google să afle mai multe. Dar până atunci se cerea să facă ceva în privința lui. Chiar dacă apariția lui a speriat-o de moarte, trebuia să îl elibereze. Până la urmă nu se afla într-un film de groază. În plus, cel captiv era liliacul, nu ea.

Cu toate astea, asemănarea dintre situația ei împreună cu șocul resimțit pe moment prea îi amintea de acțiunea filmului “1922” de pe Netflix inspirat după un roman de-a lui Stephen King și văzut doar cu câteva seri înainte. Șobolani cenușii, gheruțe zgariind febril prin toată casa, guri de canalizare alese pentru apariții monstruoase de către creaturi de coșmar …

Nu. Asta e doar o coincidență. Și totuși era singură în casă și se lăsase seara. Ce ar putea face? Se hotărî să prindă scheleticul intrus(probabil mult mai speriat decât ea) și să îl elibereze în întunericul de afară. Dar cum?

Avea oroare de ceea ce s-ar putea întâmplă anapoda

Liliacul ar putea să se sperie și să zboare aiurea prin cameră, bezmetic și înnebunit. Ar putea chiar să i se prindă în păr sau să îi aterizeze pe pielea expusă a gâtului sau pe brațele goale. Terifiant. Numai gândul la contactul gherutelor fine, dar ascuțite pe pielea ei fină o făcu din nou să se cutremure și să simtă fiori de gheață peste tot pe corp.

Continuarea în câteva zile …

~ Oana M.

Love it? Like it!
Pin Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2024 Oana M.. All Rights Reserved. | Catch Vogue by Catch Themes

You like what you read? Then share it worldwide!