“Îți place ceea ce faci?” este o întrebare care cred că sperie pe oricine în momentul în care o aude. Ne naștem copii inocenți, care pe parcurs își dezvoltă anumite vise, dorințe. Care își doresc să ajungă medici, avocați, sportivi sau pompieri.
Eu, de exemplu, când eram mică, spuneam că o să mă fac medic
Mai tărziu, mă găseam prin casă jucandu-mă de-a avocatul. Iar acum privind în urmă, observ că aveam vise mari în privința mea. Câțiva ani mai tărziu, am terminat și cu liceul și nu știam pe ce drum să o apuc. Habar nu aveam ce voiam să fac mai departe. În sensul ăsta o să vă dezvălui și un secret în rândurile următoare.
Când să mă înscriu la facultate, am zis că vreau să mă fac psiholog, așa că mă gândeam să dau la Psihologie. Însă nu am mai ajuns până acolo. Am stat un an acasă, fară să dau la nicio facultate. Îmi găsisem și un job și mă gândeam: “Oare ce fac mai departe?”.
După ce a tras mami de mine, m-am înscris într-un final la Științe Politice. Asta a fost prima facultate. Cursuri pe care am vrut să la urmez “la distanță”, ca să pot merge și la muncă. Adică mergeam la școală în weekend-uri.
Nu a fost deloc pe gustul meu ce se întâmpla acolo așa că am abandonat. În tot acest timp, blogul meu deja exista. Vă spuneam că am deja 12 ani de existență în blogosferă. Așa că, m-am gândit că poate urmez ceva în direcția asta. A scrisului sau a jurnalismului, motiv pentru care am decis să merg la Comunicare și Relații Publice. Aproape reușisem să o termin, însă din alte motive pe care poate o să vi le povestesc, nu am finalizat. Și a rămas în pom cariera mea de jurnalist sau ce o fi ieșit din mine cu acea facultate.
Acum, să vă spun secretul.
La 28 de ani și jumătate, încă nu știu ce vreau “să mă fac când o să fiu mare”
Dar NU ESTE greșit. Asta vreau să vă spun. Să nu vă demoralizați dacă parcursul carierei voastre nu este ca un drum drept și mai are câteva gropi. La fel ca pe drumurile din România (să mai și glumim puțin). Nu te judecă nimeni dacă încă nu te-ai decis încotro te îndrepți. Ideea este ca tu să nu îți pierzi entuziasmul pentru viață și să iei lucrurile ca atare.
Orice loc de muncă este bun atâta timp cât nu te simți abuzat. Ești plătit decent(deși poate ți-ai dori mai mult și este total normal!). Și iți rămâne și timp pentru tine și pasiunile tale. Trebuie să dai tot ce ai mai bun, indiferent de domeniu. Indiferent dacă este ceea ce ți-ai dorit pentru tine sau nu în momentul de față.
Daca mă întrebi pe mine “Îți place ceea ce faci?”, o să iți răspund sincer!
Îmi place că învăț lucruri noi și am acces la informații pe care poate nu le aflam daca nu munceam unde sunt în prezent. Da, îmi doresc să devin o bloggeriță din ce în ce mai bună. Să am succes atât cu blog-ul, cât și cu noul proiect de pe Youtube, adică vlogul meu. Însă în același timp, vorba aceea, facturile vin!
Ai încredere în tine și în deciziile tale. Rămâi ferm pe poziții și devino din ce în ce mai bun în orice ai face. Poate răspunsul tău de cand erai copil si aveai 7 ani, când te întreba doamna învățătoare ce vrei să devii, nu se potrivește cu ceea ce ești acum. Dar asta nu înseamnă că răspunsul de acum este unul greșit!
Suntem minunați ca oameni. Cu toții merităm să fim mândri de noi și să lucrăm la visele noastre. Chiar dacă acestea devin realitate puțin mai greu decât ne doream noi.
Spune-mi acum, îți mai este teamă de întrebarea “Îți place ceea ce faci?”.
Merci Iza pentru inspiraționalul articol și pentru că te-ai deschis în fața mea și a celor care citesc acest blog. O găsiți pe minunată pe blogul său – De Vina este Iza. De asemenea, puteți citi la ea și cel mai recent Guest Post al meu, despre iubirea de sine. 🙂
Sper sa mai ajute pe cineva cuvintele mele, parca nici nu îmi vine sa cred cât eu am scris și cât de sincera am fost. Dar a fost din suflet. 🌞
Asa consider si eu, cum ai zis tu. Nu e musai sa ai o anumita varsta si sa fi implinit deja ceea ce ti-ai propus cand erai mic sau mai tanar. Planurle se schimba, visele devin altele iar timp este pt toate la momentul lor. 🙂
Imi place o buna bucata din ceea ce fac, dar asta de fapt are mai mult legatura cu pozitia decat cu industria in sine. Nu imi place ITul prea mult, dar imi place ca am ocazia sa interactionez/lucrez cu oameni.
Exact cum spune Iza. E bine ca esti motivat macar intr-un sens.
Este bine ca găsești și o parte care sa iti placa!
Mi-a plăcut să citesc ceea ce a spus Iza pe acest subiect.
Mie momentan îmi place ceea ce fac. Am câteva proiecte personale în desfășurare, care, chiar dacă nu vor ieși exact așa cum îmi doresc, tot timpul petrecut muncind la ele, a meritat și încă merită ❤
Multuuu:*!
Cand eram mica doream sa ma fac invatatoare. SI asta numai pentru ca vedeam cate flori si martisoare primeau in martie. Apoi cand am invatat sa citesc am vrut sa ma fac astronom. Imi cumparasem cu greu o carte despre constelatii. Si asta cam imediat ce am inceput sa citesc. Nu stiu cat intelegeam dar citeam fortat pentru ca imi placeau stelele. Dar na, familia nu a bagat de seama si nu stiu pe unde am pierdut cartea si pasiunea. Insa ceva astrologie a mai ramas ca mica pasiune.
Acum iti spun sincer ca imi place ceea ce fac ca blogger. Cand vad ca imi este apreciat un articol si chiar a schimbat abordarea unei agetii de excursii, nu pot decat sa ma gudur precum un catelus. Sa ma infoi ca un paun. Dar sunt si dezamagita cand fac o documentare srunta si cititori am maxim 50 per articol in decurs de o saptamana.
Eu cand eram mica imi doream sa ma fac actrita, cantareata sau model, haha! :))) Acum, ca sunt mare, inca nu am o cariera bine definita. Nici nu se poate numi cariera, Dar drumul meu se leaga de scris, citit, si social media. Si imi place ce fac cu blogul si in alte medii scrise. Asadar, cred ca fiecare isi schimba traseul odata cu timpul si chiar daca a studiat sau nu ceva, nu inseamna ca va profesa in domeniul acela. Pasiunile se schimba, dorintele,visele, drumurile, tarile. Tot!