Ce aventură! Cel ce a inventat mașina timpului ar trebui să fie mândru de el. O călătorie în trecut depășește cu mult excursiile din ziua de azi. Fie și doar pentru că pot descoperi cum se trăia odată. Dar azi am fost foarte curioasă referitor la cum arăta vacanța estivală din “Epoca de Aur“. Frânturi cunosc doar de la părinți, dar nostalgia a venit mai mult de la bunici.
Cu motoarele pornite, cu gândul la o stațiune litorală din timpul lui Ceașcă, am făcut o incursiune în timp
Și am ajuns fix pe unul dintre multiplele prosoape întinse de turiști pe o plajă din Mamaia, înainte de 1989. Tare nu mă prea deosebeam în peisaj. Poate doar după costumul de baie în două piese cu imprimeu modern. Și poate și pentru bronzul meu deja puternic. Dovadă că mai fusesem la mare înainte de a ateriza pe litoral în România.
Dar fiind la mare, asta nu era ceva tulburător pentru ceilalți. Mă uit în stânga și în dreapta. Plin de lume. Se pare că Mamaia era la fel de frecventată înainte pe cât este și în ziua de azi. Dar pe lângă corpurile aproape lipite unul de altul și curcubeul de culori al cearșafurilor și prosoapelor așezate direct pe nisip, parcă plaja are o viață proprie.
Ici un vânzator de înghețată la vafă cu lada de răcire după el. Colo un nene ce vinde porumb fiert și copt. Printre oameni se plimbă galeș și o țigancă ce strigă în gura mare că are semințe la cornet. Pe faleză, imediat lângă plajă, se văd talciocurile cu vată pe băț în culori ce ar face mândru orice unicorn.
Alt nene doar în slipi vinde Pepsi Cola la sticlă de sticlă și Cico
Navetele doldora de băuturi sunt atât de vintage pentru mine încât vreau să îmi iau și eu o sticlă. Parcă pentru a vedea dacă gustul era mai bun pe atunci decât e în ziua de azi. Și neapărat să încerc vestitul Cico despre care se mai glumește și în ziua de azi. Dacă tot sunt în trecut, să trăiesc autentic “Epoca de Aur”.
Dar ce mai văd eu pe plaja ticsită de oameni și de mingi, plute și colaci colorați? O adunare pestriță formată în jurul unui personaj haios. Un nene cu o maimuțică amuzantă pe braț, care mai face și jonglerii, cheamă lumea la pozat. Contra cost, evident! Dar asta nu e tot! Lângă el e un instrument tare ciudat, ca o trăsurică, din care se aude muzică tare. Aud pe ici pe colo că ar fi o flașnetă! Și eu care credeam că flașneta era pe atunci un fel de vuvuzelă din ziua de azi. Haha!
Dar acesta nu este singurul grup curios care adună oameni mari și copii așijderea. Într-o altă parte a plajei văd o cucoană cu un întreg arsenal de costume, accesorii, valize și decoruri din carton. Oare ce face cu ele? Încearcă să le vândă? Nuuu! Și ea îndeamnă lumea la poză la minut. “Vrei să te vezi în India? Ia un sari de ici, un pic de macheaj de colea și trage-te în poză. Vrei să trăiești clipa a la turc? Avem și șalvari fromoși, șaluri orientale și sandale calitatea I.”
Iar dacă credeam că plaja în vacanța estivală înainte de ’89 era mai liniștită decât în ziua de azi, m-am înșelat amarnic
Pe lângă poze cu maimuța, poze în costumații exotice și țigănci cu semințe, pe atunci își făcuseră apariția și papagalii cu mesaje. Ai lor proprietari erau la fel de agasanți ca și în prezent.
Dar liniștea se pare că nu e întreruptă numai de acești comercianți pitorești. Plaja din Mamaia unde am aterizat eu în timp e străbătută și de valurile de șlagăre ce se aud de la stația Radio Vacanța ce transmite pe litoralul românesc. Obiecte găsite, copii rătăciți, anunțuri despre vreme și melodii dansante rulează cât e ziua de lungă.
Din unele puncte de vedere pot zice că nu s-au schimbat prea multe referitor la vacanța estivală. Ar trebui să încerc în schimb apa mării, că doar de asta sunt în vacanță aici. Cică pe vremuri litoralul românesc ar fi atras mulți turiști străini, și nu numai români. Și calitatea apei Mării Negre era una dintre atracții.
Însă cum să îmi las prosopul la voia întâmplării, cu riscul de nu mai găsi la întoarcere cele avute? Nu vă speriați. Telefonul nu l-am teleportat odată cu mine și nici nu am chei de la mașină sau de la casă. Dar o sacoșă de plajă cât toate zilele tot am. O pălărie de paie la fel de mare și o pereche de ochelari de soare mai vintage. Ce să fac oare?
Gata, știu!
Întreb vecinii de plajă cei mai apropiați de prosopul meu dacă pot avea ei grijă de bagajul meu
Că doar din punctul ăsta de vedere nu cred că ne-am schimbat prea mult. Or fi fost și pe atunci potlogari care nu erau la mare doar pentru bronz și bălăceală.
Așa intru în vorbă cu “vecinii”. Un cuplu amabil de vârsta a doua, de la care aflu că nu există un asemenea pericol. Dar tot se oferă să arunce un ochi la nevoie. Și totuși, atrasă de deschiderea lor și de aceste cuvinte, încep să îi descos mai mult referitor la acele vremuri. La început nu vreau să par venită de pe Marte. Așadar nu le zic că am călătorit cu mașina timpului înapoi în timp din anul 2019. M-ar crede poate o țăcănită și nu ar ezita să cheme miliția să mă ridice. Nici eu nu aș crede în posibilitatea asta, dacă nu aș fi experimentat-o pe propria piele!
Așadar aflu de la ei că au primit bilete de vacanță de la Sindicat, datorită faptului că lucrează amândoi. Biletele astea le acoperă cazarea la un hotel din Mamaia. Care de altfel este superaglomerat și în sezon și în extrasezon. Plus două mese pe zi la restaurantul hotelului: micul dejun și prânzul.
Am aflat întrebând cu inocență cam ce primeau ei la mesele de la hotel
Deși mulțumiți de tot pachetul și de posibilitatea de a profita de vacanța estivală, cei doi soți mi-au dat de înțeles că li se cam acrise de aceleași aperitive dimineața și fripturi sau ciorbe la masa de la prânz. Mai că mi-a stat pe limbă să le zic ce pot mânca eu la all-inclusive în vacanță în Egipt. Dar am tăcut. Iarăși aș fi dat de belea.
Dar tot prin aceste bilete le-a fost asigurat și transportul la mare, bineînțeles cu trenul. Pe atunci nu prea erau mașini multe ca în ziua de azi. Iar dacă erau, combustibilul, ca și orice altceva în acea vreme, era raționalizat. Deci aproape egal cu zero.
Și totuși, soții Popescu erau bucuroși de sejurul lor pe litoralul românesc
Mi-au mai spus că datorită Sindicatului și posturilor bune de muncă aveau dreptul în fecare an la vacanța estivală. Programată din timp cu ajutorul unor liste și a președintelui de Sindicat. Voiam să le zic că eu în 2019 pot merge de mai multe ori în vacanță all-inclusive, la mare.
Dar mai mult decât atât, în străinătate, lucru foarte greu de făcut pe atunci. În plus, nici iarna nu trebuie să dârdâi de frig într-un apartament în care se dă căldură cu țârâita. Pentru că pot zbura cu avionul pur și simplu în însorita Turcie sau în minunatul Egipt.
După ce am ascultat cu gura căscată ce au avut de zis, mi-am dat seama cât de bine îmi este mie în prezent. Într-o societate democrată, în care oamenii pot face cam ce-și doresc. Și în care pot călători peste tot în lume, în orice moment al anului, pentru vacanțe exotice.
Cu toată jena și frica le-am zis până la urmă celor doi despre incursiunea mea cu mașina timpului
Le-am povestit că vin din anul 2019. Un an în care România nu mai este sub conducerea comunismului, ci a devenit republică democrată și avem președinte. Le-am zis că în prezentul meu oricine lucrează la stat, la privat sau pe cont propriu are posibilitatea de a pleca într-o vacanță estivală. Sau mai multe. În țară sau în afară.
Că îți poți lua liber de mai multe ori pe an. Nu doar în zilele libere de la stat cum ar fi 23 și 24 august sau 1 și 2 mai. Au aflat că în 2019 există telefoane mobile, că avem carduri cu care ne putem plăti cheltuielile sau cumpărăturile. Dar mai ales pachetele turistice pentru concedii. Că există un loc numit internet unde intrăm și putem vedea și rezerva oferte Early Booking. Prin agenții de turism care ne fac pachete de vacanțe all-inclusive aproape oriunde în străinătate. În plus, aceste agenții specializate se ocupă de toată tărășenia. De la mijlocul de transport(cel mai adesea avion), și până la cazare și mese de trei ori pe zi plus bufet deschis și băuturi diversificate la discreție.
I-am informat că aceste oferte Early Booking îți oferă posibilitatea de a achiziționa cu mult timp înainte de sejur pachete turistice pentru vacanța estivală
La prețuri foarte bune, la hoteluri de primă mână. Și totul făcut la o simplă tastare pe internet, fără intermediari, fără aprobări, șefi de sindicat și alte nebunii. Iar pentru cei mai aventuroși, am adăugat că există și activități extra pentru vacanțe. Ușor de ales și de adăugat în pachetul turistic, de care se ocupă tot agenția.
Am apucat să le descriu celor doi soți totul pe nerăsuflate, parcă temându-mă de ceea ce pot stârni vorbele mele. Uluire de faptul că vin din viitor? Uimire că vacanța estivală poate fi și altfel? Teamă că aș putea fi vreo spioană sau vreo nebună scăpată de la balamuc?
Dar totul e bine când se termină cu bine deoarece am dat de doi oameni cu mintea deschisă. Fără frică de securitate și cu rude mai dezghețate în străinătățuri. Așa că am petrecut o zi frumoasă la plaja din Mamaia, în compania cuplului. Povestind împreună de vremuri apuse și vremuri viitoare. Iar la urmă am văzut multă speranță în ochii lor. Speranța că vor prinde și ei un viitor mai strălucitor, cu granițe deschise și posibilități multiple.
Acest articol a fost inspirat și creat pe baza amintirilor din Epoca de Aur ale mamei. Și scris pentru SuperBlog 2019.
Sursa foto: Christian Tour, Axanews.ro, Etimpu.com
Incursiunea ta mi-a facut putin pielea de gaina. Sunt născută în 90 și, la fel ca tine, sunt recunoscătoare pentru prezent si pentru tot ce exista si ne putem permite. Dar mi ar placea mult sa petrec o zi in epoca de aur, as fi tare curioasa sa vad daca era chiar asa cum se spune.
Mă bucur că te-a emoționat articolul meu. M-a încântat și pe mine foarte mult să-l scriu și să povestesc cu mama despre acele timpuri. 🙂