A fost odată o pepită de aur ce stătea ascunsă printre noroaie. Se credea mică și urâtă. Era murdară și era singură. Dacă i-ai fi zic atunci că avea să devină o bijuterie iubită, nu te-ar fi crezut. Și că povestea bijuteriei ar fi continuat până la eternitate, iar i s-ar fi părut ceva prea frumos.
Într-o zi micuța bucată de aur a fost scoasă la iveală din pământ
Salvarea se făcu și acompaniată de exclamații de surpriză din partea căutătorului de metale ce o găsi.
Acesta nu se aștepta să găsească un lucru atât de prețios. Și prin urmare o mângâia și o curăța pentru a o vedea mai bine.
Așadar, prima bucurie a pepitei a fost recompensarea celui ce a găsit-o. Micuța bucățică de aur a fost cumpărată pe bani buni de către un atelier de prelucrare a bijuteriilor prețioase.
De atunci, nu s-a mai simțit singură. Dar se întreba ce avea să se întâmple cu ea. Căci vedea alături bucăți de argint, ametist verde, diamante neșlefuite și acvamarin. Curiozitatea i-a fost până la urmă satisfăcută. Sau cel puțin o parte din ea. De-a lungul timpului a văzut cum minunatele metale din jurul ei sunt topite. Și amestecate cu alte aliaje pentru a obține forma finală. Oh, și aceste rezultate erau formidabile în ochii micuței pepite de aur.
Talismane fine, brățări cu charmuri delicate, cercei lungi din argint, coliere elegante și inele strălucitoare ieșeau de pe mâna meșterului bijutier.
Dar pepita se întreba în continuare când îi va veni rândul
Cine va spune vreodată povestea bijuteriei ce va deveni cândva?
Într-o zi însă așteptarea a luat sfârșit. Iar micuța noastră bucată de aur și-a dat seama că momentul ei de strălucire e acum. Înainte însă de a fi luată cu grijă și prelucrată de maestrul bijutier, auzi în ziua aceea în jurul ei șoapte:
- Se pare că maestrul are o misiune nouă azi. A primit comandă la atelier pentru două verighete speciale. Doi tineri frumoși au vizitat magazinul de reprezentanță și au ales din catalog modelele preferate pentru bijuteriile - simbol al dragostei eterne.
- Pe cine credeți că va alege dintre noi ca să creeze cele două bijuuri minunate?
- Dar nici măcar nu știm despre ce modele de verighete e vorba. Nici dacă se vor a fi din aur alb, roz, galben sau din alte aliaje. Dacă vor avea model, diamante sau alte pietricele. Nici nu știm de cât material va fi nevoie ca maestrul să le creeze conform gramajului și grosimii.
- Eu tare aș vrea să devin un ineluș simplu pe inelarul unei fete iubitoare. Cel puțin mi-aș vedea rostul după ce am stat atâta singură prin noroaie și pietre, și nu mi-am găsit nici alt rost aici în atelier - spune pepita de aur pur.
- Vei vedea că va sosi și vremea ta, așa cum ne vom găsi fiecare rolul. Maestrul bijutier știe ce este mai bun pentru noi și pe cine putem bucura mai mult și sub ce aspect - o încurajară celelalte metale prețioase.
Fie că știau ele totuși ceva sau nu, au avut dreptate.
Momentul de celebritate al micuței pepite veni în ziua aceea
Sau mai degrabă la câteva luni după. Cum, vă veți întreba. Nu știa ca ea a fost cea aleasă pentru a da forma verighetei fine, subțiri, roz. Ea avea să împodobească inelarul miresei în ziua cununiei religioase a celor doi tineri.

Dar odată ce a văzut că este topită și amestecată cu cupru, și-a dat seama că destinul ei este de a deveni exact bijuteria de suflet ce își dorea să ajungă. Ba mai mult, va deveni un bijuu valoros mai ales spiritual. Va fi veșnică, asemenea iubirii celor doi tineri. Oh, ce bucurie pe ea când a realizat acest lucru! Și îndată a început să strălucească și să emane o aură specială ce a împresurat totul în veselie și iubire.
Iată ce putere are o mică pepită de aur ce și-a dorit să aducă fericire și a crezut în puterea ei!
Dar povestea bijuteriei abia a început în atelierul maestrului. Odată ce a fost dusă la probă și luată în grijă de viitoarea mireasă, a simțit că și-a găsit locul pe lume. În primele clipe tânăra a crezut că îi va fi prea mare fina verighetă din aur roz. Dar de îndată ce i-a fost pusă pe inelarul stâng în biserică de către preot, totul a căpătat sens. Și după slujbă a simțit că îi vine perfect veriga din aur de la care pornea “vena amoris” direct către inimă.
Tânăra a știut că a ales bine. Iar pepita de aur a știut că a ajuns exact unde a fost menită. Deoarece fiecărui om și obiect de pe lumea asta le-a fost prescris cel mai potrivit destin de către Dumnezeu. În plus, povestea bijuteriei continuă și în ziua de azi. Și va continua într-o împletire gingașă a mâinilor celor doi soți până când moartea îi va despărți.

Acea tânără sunt eu. Iar aceasta este povestea bijuteriei mele de suflet închipuită cu multă emoție pentru proba IX din competiția SuperBlog 2019.
Sursa foto: galerie personală
Atât de sensibil și frumos, felicitari Oana!
Multumesc din suflet, Oana! >:D<
Foarte frumos și pe sufletul meu, ador bijuteriile dar mai ales poveștile. Și da, nu vine nimic întâmplător în viața noastră, nici măcar lucrurile obișnuite 🙂
Ce mă bucur că ți-a plăcut, Raluca! Mulțumesc frumos! 🤗
Foarte frumoasă povestea bijuteriei tale. Se vede că e din suflet și cu emoție.
Merci tare mult, Adriana! 😊
Frumoasa si de suflet, povestea ta!
Și eu am povești frumoase, interesante și emoționante ale bijuteriilor.
Mulțumesc tare mult, Mirela! 🤗
Frumoasa povestea lui Pepita 😍 Atât ea cât și mireasa sunt doua norocoase ca se au una pe alta.
Felicitări, Oana 👏🏻
Sa fie cu noroc.
Mult succes!
Îți mulțumesc mult, Cătălina! Ce drăguț ai spus. ❤
Frumos! O poveste cu dragoste si din dragoste. <3
Chiar asa este, Catalina! >:D<
Multumim pentru articol. Mult succes!
Mulțumesc frumos și eu! 😊