Nu cred că exagerez când spun că Bărbatul de pe Facebook de Cintzia Angelina Mardale este cartea momentului. Toată lumea vorbește despre ea. Conturile de cărți de pe Instagram sunt pline de fotografii cu coperta romanului româncei stabilite în Strasbourg, Franța.
Cartea Bărbatul de pe Facebook nu este deloc greu de citit, deși este destul de stufoasă
Dialogul este predominant în capitolele sale. Iar acest lucru o face foarte ușor de parcurs. Are un ritm alert care te face să-ți dorești să afli ce se va mai întâmpla în continuare.
Limbajul este actual, cu multe expresii și fraze în română sau engleză care animă situațiile. În mare parte, romanul Angelinei cuprinde conversații pe rețeaua socială Facebook. Dar e de înțeles. Deoarece cum și titlul ne-o sugerează, e vorba de un flirt care devine mai mult. Cu start pe chatul de pe Facebook.
După stilul de scriere, limbaj și construirea personajelor, cartea Bărbatul de pe Facebook mi se pare că se aseamănă cu cărțile Irinei Binder. Acum, chiar dacă am subliniat chestii generale despre carte, vreau să intru puțin mai în amănunt.
Personajele mi-au plăcut prea puțin
Nu am empatizat cam cu nici unul dintre ele, în special nu cu cele principale. Mai ales la începutul poveștii. Și totuși, autoarea a reușit să mă facă să simt ceva referitor la cartea ei. Antipatie pentru Amalia și Vlad/Victor.
După cum am descoperit-o eu în scriere, Amalia este nehotărâtă, enervantă prin atitudinea ei. Parcă nu știe nici ea ce vrea de la viață. Asta până să o descopăr din nou la final, o altă Amalia pe care o respect. Dar despre final la finalul recenziei. 😛 Mai mult decât atât, nu am putut să nu mă gândesc la asemănarea fizică a personajului cu însăși autoarea, Cintzia Angelina Mardale. Dar poate mă înșel eu. Deși de obicei scriitorii sunt destul de subiectivi legat de personajele create.
Vlad/Victor pare când matur și înțelept, un bărbat care știe ce vrea și nu se lasă ușor impresionat. Sau care din contră știe că dorește o femeie și știe cum să îi arate asta. Și pe de altă parte afișează o personalitate imatură și de adevărat obsedat. Din punctul ăsta de vedere, Vlad seamănă cu Joe din cartea și filmul “Tu/You”. Dar nu este nici pe departe atât de stabil ca acesta. Cel puțin tipul își știa profesia și obsesia și era carismatic mereu.
Dar în afară de personaje, intriga mi s-a părut și ea prea multă, prea complexă. În plus, unele situații nu sunt explicate așa cum mi-aș fi dorit(Până la urmă ce pariu a pierdut Filip când i-a dus cactusul cadou Amaliei? Asta însemna că Filip îi era prieten bun lui Victor ori i-a intrat în cont și a văzut conversațiile intime cu Amalia?).
Celelalte personaje sunt și ele complexe
Unele apar pe toată durata textului. Altele sunt doar amintite la un moment dat. Dar fiecare are parte de istoria sa și acest lucru aduce un plus de atmosferă romanului. Dar mai ales poveștii dintre Amalia și Vlad/Victor. Deoarece fiecare dintre cei prezentați în carte sunt în legătură mai mult sau mai puțin unul cu celălalt.
În cartea Bărbatul de pe Facebook apar multe detalii legate de Spania, nume de localități, mâncăruri și chestii specifice culturii spaniole. Dar este normal să fie așa de vreme ce problematica poveste de iubire dintre protagoniști se petrece în Spania. Pasiunea pentru călătorii a autoarei este reflectată de aceste inserții din carte.
Pe lângă caracterizarea personajului Amalia și pasiunea pentru Spania, mai apare în carte încă un indiciu despre legătura cu viața reală a autoarei
În final, este amintită și Italia, o țară pe care Angelina o iubește la fel ca Spania și pe care a studiat-o în facultate. Așadar, nu pot să nu mă întreb: oare cartea aceasta are ca bază o poveste reală, ceva câtuși de puțin inspirat din viața tinerei scriitoare?
Ok, și acum finalul despre final. Ultima parte a romanului Bărbatul de pe Facebook mi-a plăcut foarte mult, în special epilogul atât de personal și cald. Inițial chiar credeam că se va termina totul cum a început, cu o relație dezorganizată. Sau cel puțin cu cei doi care ar fi rămas împreună la bine și la rău.
Dar m-a surprins foarte mult încheierea creată de Angelina și asta înseamnă că admir alegerea scriitoarei. În plus, epilogul este foarte matur și cu o morală bună de luat în considerare.
Vreau să închei această recenzie în care am fost cât se poate de subiectivă(deoarece hei, eu am citit cartea și asta e părerea mea până la urmă) mulțumindu-i Angelinei pentru carte. Nu pot decât să o respect și să îi apreciez curajul și ambiția de a scrie o carte la o vârstă încă mică(după părerea mea). Dar de asemenea îi admir dorința de a primi un feedback sincer, pentru care chiar este recunoscătoare(asta după cum am aflat de pe contul ei de autoare de pe Goodreads).
Sursa foto: galerie personală
