Era pe vremea când lucram în agenție. Într-o agenție de publicitate mai exact. Oameni faini, veseli, creativi și plini de idei noi și năstrușnice. Salariul nu era la fel de fain. Dar asta-i altă poveste. În pauze eram o adunătură de apucați, fiecare cu damblaua lui. Timpul trecea mișto și lucrul era și el destul de haotic. Dar într-un final ieșea treabă bună. Erau și momente în care o dădeam pe pizza.
Moment în care fiecare iubea pe fiecare și dădea noroc cu câte o felie de pizza ca și cum ar lua totul de la zero și lumea era minunată.
Și chiar era! Când venea ziua câte unuia dintre noi, era ca un fel de ritual care ne unea. Ce să mai! Era sărbătoare. Pauza de prânz se transforma în festin și sesiune de poze. Ba unii mai lungi la mână își puneau deoparte alte câteva felii pe mai târziu, ascunse bineînțeles de restul colegilor. Dar nimic grav. La fel făceam cu toții, chiar dacă credeam inițial că e micul nostru secret.
Sărbătoritul comanda pizza din mai multe sortimente și era ca raiul pe pământ
- Hei, mai este pizza cu pui și ciuperci? Pasează-mi și mie o felie!
- Mai vrea cineva pizza cu brânză? Nu mai este decât o bucată. Nu? Bineeee, atunci cred că mă sacrific eu. Oricum mâine nu mai e bună.
- Hei X, la mulți ani și la mulți bani! Sper să fii și la anu’ aici să ne mai faci cinste!
- Unde ai făcut comanda? Ai căutat pe net “livrare pizza super mega delicioasă în timp record”?
Adevăru-i că fiecare dintre noi când îi venea rându’ comanda pizza multă, din diferite sortimente. Și ziua aia era din start una bună. Știai asta pentru că era premeditat totul. Sărbătoriții veneau cu papa bun și ceilalți veneam cu tortul și cadoul. Nu mai era o surpriză că aveam să ne ghiftuim în acea zi. Dar cel puțin știam că marfa e bună și că băiatul ‘pizza livrare Supersonic’ avea să ne-o aducă la timp.
Iar dacă nu ajungea înainte de prânz, era și mai fain dacă venea mai târziu. Asta pentru că puteam prelungi momentul de sărbătoare și după pauză. Iar șefii ne îngăduiau asta. Nu știu dacă erau așa de buni cu noi pentru că sărbătoream pe cineva care muncea cu drag și spor în firmă. Sau pentru că pur și simplu nu se mai săturau ei de super pizza și topingurile ei delicioase.
Dar o anumită fază la un after party după muncă este cea care mă face să iubesc și mai mult invenția italiană
Eram vineri, după program, iar sala de conferințe se transformase în sală de jocuri și holul cu recepția erau ring de dans. Prin birouri se mai duceau unii, alții, sau unii cu alții când credeau că nu-i vede nimeni. Iar baia era martoră când săream calul. Băutură era, răcoritoare, jocuri americane și muzică în neștire. Sărățelele și alte nebunii erau luate cu pumnii ca să meargă mai bine berea și celelalte.
Și evident că începusem să o luăm pe arătură. Sfârșit de săptămână, oboseală acumulată, o alimentație mai slabă decât cea de acasă. Puteau să ducă doar într-un singur loc: la o ușoară amețeală. Sau o fi fost o beție în care totul părea ridicol?
Cert e că aproximativ toată lumea s-a făcut muci și doar celor abstinenți nu li se părea amuzantă situația. Dar orele treceau și unii deja nu mai știau bine de ei. Plus că trebuiau să ajungă acasă. Ca niște oameni care le-au spus partenerilor de viață, respectiv părinților că rămân un pic peste program pentru o întâlnire informală.
- Cum să mergi acasă în halul ăla?
- Cum să vina el sau ea după tine și să te vadă aproape de nerecunoscut după o asemenea întrevedere inocentă?
Atunci a venit o colegă cu ideea de a comanda pizza. Și nu știu cum se face, dar toată lumea a fost de acord. Chiar și cei retrași prin baie sau birouri.
Mereu, dar mereu o pizza bună, livrată fix la timp, va salva orice situație
Așa că atunci când a sosit am năpustit pe bietul băiat ‘pizza livrare Supersonic’. Și el a avut probabil cea mai bună zi din viața lui. Bacșișurile curgeau din toate părțile. Evident că el le-a acceptat pe toate și dus a fost.
Și deși a doua zi nu ne aminteam unde a dispărut mărunțișul, cel puțin am avut parte de o situație calmă acasă. Mereu am fost de acord că o pizza bună șterge toate celelalte păcate. Caldă, mare, cu multe felii aburinde și cu blat pufos, crocant sau italian, pizza te face să vorbești doar de ea și să uiți de ce mai e prin jur.
Așa cum a șters și păcatele noastre, lăsând în urmă o aromă fină de brânză, pepperoni sau oregano. Mmmm, pur și simplu magică!
Articol scris pentru cea de-a șasea probă a competiției Spring SuperBlog 2019.
Sursa foto: dodopizza.ro
Mmmm… imi faci o pofta de pizza… asa la prima ora! Evident, sa sarbatoresc inceputul unei noi zile.
Hehe! Spor să ai în noua zi și poftă bună! 🤗
Cred că o să sărbătoresc a doua zi de simulare bac cu câteva felii de 🍕! Succes!
Hihi! Așa să faceți! 😊 Poftă bună!
Aşa este, pizza ne scoate din orice încurcătură. Cea mai bună încurcătură este foamea şi pofta. 😂 Ce poftă mi-ai făcut!
Mult succes!
Super! Acum sper că vei și reuși să îți satisfaci pofta.
Super! Ce poveste faină. Pizza este o bucurie, pentru bucurii mici și o foame mare, ca a mea, fix acum.
Sper să ți-o potolesti! Mulțumesc! 😊
Mmmm. Ce poftă mi-ai făcut. Mă să dau comandă de pizza.
Ce tare! Poftă mare sa ai! 😊
Pofta buna. Mie imi place pizza cu ciuperci :), ador ciuperciale si le-as manca non stop.
Mulțumesc frumos! Poftă bună și ție! Și mie îmi plac ciupercile în pizza.
Eu comand pizza, de cele mai multe ori, atunci cand efectiv nu am niciun chef sa gatesc. 😁
Ce tare! Bun așa. 😊
Eu cred că îmi voi comanda azi o pizza 😊 Frumos articol. Mult succes!
Mulțumesc frumos și poftă bună!
Hmm, peeeshhaaa :)))
Daaa! Pizza e raspunsul la orice! 😀