In vacanta din Romania aveam atatea idei pentru a reincepe sa scriu pe blog. Acum sunt cam lipsita de inspiratie. Dintre atatea stari pe care le-am experimentat de-a lungul vremii, o nostalgie dulce ma cuprinde cel mai adesea dupa ce parasesc Romania. Vacanta a fost frumoasa. Dar si prezentul este minunat. Si am si cateva impresii despre perioada ce tocmai s-a incheiat.
Anul 2017 a fost bun. Am bifat mai multe lucruri care mi-au facut lunile bune
Dar si anul 2018 a inceput bine. Concediul in tara a fost cuprinzator. Mi-am vazut familia. M-am intalnit cu majoritatea prietenilor. Am petrecut zile, seri si momente amuzante, emotionante sau de suflet alaturi de toata lumea. Bineinteles ca nici emotiile negative nu au lipsit. Mereu vor fi acolo, atat cat ma aflu in Romania, cat si prin alte parti. O parte din sufletul meu nu va putea fi niciodata fericit pana cand familia mea nu va deveni una armonioasa.
Dar asa cum cred ca este mai bine, la un moment dat trebuie sa te desprinzi din familia care te-a crescut si sa-ti intinzi aripile pentru a-ti crea propria familie in care sa dai tot ce ai mai bun. Si asta am de gand sa fac.
Impresii ale unui francez despre tara noastra
Inca din decembrie am avut sansa sa vad Romania si cu alti ochi, prin ochii unui francez aflat in vizita la noi, caruia i-am fost ghizi, eu si S. Astfel, am devenit turista si ghid in acelasi timp alaturi de el. Am aflat de la el ca i se pare o tara a contrastelor. De ce?
- Peisajele i s-au parut frumoase. A prins atat vreme uscata, cat si zapada. Impresii peste impresii, asadar.
- A zis ca nu a prea vazut femei frumoase, cum aflase el ca exista in Romania(Eu zic ca asteptarile lui au fost fantasmagorice; romancele sunt frumoase oricum. Si romanii).
- Referitor la bucataria noastra, a testat si supe, ciorbe si salate, dar si mancaruri solide specifice. Ii plac enorm sarmalele si cozonacul(ba chiar cele de post). Am promis ca voi face in Franta cand revin si sa ii invit toata familia la masa.
- Tot legat de mancare, sau mai bine zis de felul in care mancam, a zis ca ne grabim foarte tare. Mancam mult prea repede si nu ne tihneste. In Franta sunt obisnuiti sa manance destul de incet, sa ia cate un digestiv si sa lase timp stomacului sa digere mancarea. Insa S. glumea ca dupa ce termini in sfarsit de mancat la ei(in Franta), ti se face iarasi foame :)) Asta e un punct de vedere bun al lui Mika(francezul). Ar trebui sa invatam cate ceva din asta!
- Tot referitor la viteza, de data asta de cea din trafic, zice ca sofam mult prea repede. Nu in cazul de fata, ci observand cat de multe depasiri se fac la noi in trafic. Chiar si in localitate. A zis ceva de genul: “Unde se grabeste asa toata lumea? Sa moara mai repede?” Alt punct de vedere care ne poate invata sa fim mai prudenti si mai cuminti cand conducem. In Franta de exemplu, nu exista injuraturi sau claxoane in trafic. Daca vei intalni asta, vei observa ca respectivele masini sunt tot de Romania sau de alte natii in trecere prin Hexagon. Ce mai impresii si-a facut omul!
- A ramas impresionat ca romanii stiu si franceza in tara la ei. L-am dus la un moment dat la manastirea Voronet de langa Gura Humorului si am oprit sa cumpere ceva suveniruri. Acolo era un domn tare dragut impreuna cu familia lui care avea o afacere locala cu obiecte de artizanat si o camera mini-muzeu cu lucruri romanesti de-a lungul timpului. Domnul i-a explicat lui Mika intr-o franceza impresionanta rolul acestora, denumirea lor si alte lucruri pe care voia sa le afle el despre traditia Romaniei.
Francezul nostru a trait si un eveniment mai putin placut
- A fost prins intr-o bataie ad-hoc pe cand cumpara ceva dintr-un non-stop. Insa, a reusit sa fuga si sa scape doar cu un ochi vanat. Insa, pentru el, care era pentru prima data intr-o tara straina, si mai ales in Romania, a fost o experienta destul de groaznica(fiind si usor impresionabil).
- Probabil isi va aminti de acum toata viata de aceasta experienta, insa nu o va vedea ca pe o caracterizare generala a vizitei sale in Romania(din ce am inteles).
- Si preturile din tara de la noi i s-au parut foarte mici, dar mai mult referitor la mancare si haine. In ceea ce priveste pretul combustibilului auto, acestea sunt foarte apropiate de cele din Franta, unde salariul este de n ori mai mare.
Pentru cele cateva zile cat a stat in Romania, Mika a experimentat cate putin din fiecare chestie caracteristica tarii noastre si a impartasit impresii multiple. Dar in final a spus ca ar reveni peste inca 2 ani la noi cu tot cu familie sa ii mai faca o vizita cum se cuvine.
Ce sa zic? Mult noroc pe atunci! Si daca va fi cu putinta, ne vor avea si pe noi drept ghizi.
Bissous,
~ Oana M.
Intamplarea face sa am multi prieteni francezi. Insa vreau sa incep cu un comentariu vis-a-vis de familie: pot sa-ti cresca aripi pana la nori, vorba cantecului, iti doresc sa ai cat mai repede propria familie, dar inlatura particica de tristetea a sufletului tau si cauta sa fii tu cea care aduce fericirea, in familia ta cea noua, dar si in familia ce te-a crescut.
Despre prietenul francez:
– nu avem femei frumoase? roaga orice prieten roman sa iasa pe strada si sa faca cateva poze. apoi trimite-ile lui Mika.
– cred ca limba franceza, in Romania, va fi uitata incet, incet. Mika a fost norocos, in aceasta privinta.
– asa este, a manca, pentru francezi, este o adevarata ceremonie.
– referitor la experiente neplacuta, ce as putea spune, ca roman ce viziteaza Franta? am fost intotdeauna uluit cum am avut curajul de ma plimba prin anumite locuri din Paris. Iar acest fel de locuri devin din ce in ce mai multe.
Iti doresc sa ti se implineasca toate visele pozitive.
Multumesc pentru gandurile frumoase. Si pentru ca ti-ai exprimat propria parere vis-a-vis de subiectul acesta.
Referitor la plimbarile tale solitare prin Paris, cred ca ai mai mult curaj decat orice alta persoana.
Problema este ca in cazul lui Mika, el este o persoana mai putin curajoasa. In plus, era deja cu cineva care ar fi trebuit sa aiba grija ca asta sa nu se intample. Vina a fost cumva a insotitorului.
Oricum, de placut i-a placut in Romania.
Si mie imi place foarte mult, de asemenea, in Franta. Si mai ales faptul ca nu am avut neplacerea sa dau deocamdata peste francezi rasisti sau mai stiu eu ce.
Multumesc inca o data pentru urari! La fel iti doresc si tie.
A tout de suite!