1 iunie nu numai ca introduce vara in calendarele noastre. Introduce si inocenta si bucuria de a fi copil. La trup … la suflet … la minte. Pentru mine poate ca este vorba despre toate cele 3 lucruri. Imi place sa fiu copil … inca. Imi place tineretea si voiosia din perioada copilariei cand hoinaream peste tot si nu ma gandeam la lucruri prea serioase.
Si acum sunt copil cand vreau. Oricum, cineva zice ca esti copil atata timp cat ai parinti. Si asta este cel mai important lucru pe lume. Sa ii ai, dar mai ales sa ii pretuiesti, sa le spui ca ii iubesti si sa ii si ierti pentru ce crezi tu ca ti-au gresit la un moment dat.
Asadar, sunt copilul parintilor mei, desi am o varsta. Fizic, poate ca nu oi fi aproape de ei, dar cu sufletul si cu mintea mereu sunt pe acasa.
Imi iubesc majoritatea amintirilor din copilarie. Imi iubesc casa parinteasca si locurile cu emotii vii in care am trait atatea si in care, practic, m-am dezvoltat ca persoana.
Da. Regrete exista. Dar amintirile frumoase primeaza.
De 1 iunie, dar nu numai atunci, resimt bucuria de a fi copil
Imi amintesc cu drag ca este o zi speciala pentru oricine are parinti sau copii, frati sau verisori, nepotei si fini. Este o senzatie minunata sa cunosti copii mici, cu adevarat la varsta la care pot fi numiti copii.
- Numai ei pot cu adevarat sa iti arate cum sa fii tanar la suflet, la minte si la corp, asa cum iti aminteai din copilaria ta
- Ei sunt inca la varsta inocentei si nu stiu sa complice lucrurile
- Ei spun adevarul si pun intrebari multe, dar fara sa supere
- Ei sunt fara pata si capricii, lucruri pe care le dezvoltam cu totii mai tarziu
- Ei sunt frumosi pe interior si pe exterior. Cu totii!
- Ei te iubesc in legea lor si ti-o arata prin cele mai marunte gesturi sau vorbe de afectiune
Iubesc copiii si iubesc copilul din mine! Imi iubesc nepotica si imi voi iubi copiii. Asa cum voi sti eu. Atat cat voi putea eu. Dar mult!
Nu am intalnit prea multe persoane care sa nu isi doreasca sa revina la varsta inocentei, in perioada cand erau copii la parintii lor, acasa impreuna cu familia.
De ce? Motivele sunt variate:
- In copilarie totul era mai simplu, fara complicatii
- In copilarie totul era cu haz si prostioare
- In copilarie erai inocent si nimeni nu te invinovatea cu adevarat de ceva
- In copilarie nu aveai probleme existentiale. Cineva avea grija de tine
- In copilarie ai vazut viata cu adevarat. Ai simtit-o, ai trait-o pe pielea ta
- In copilarie erai rasfatatul soartei. Cineva se ocupa de toate pentru tine
- In copilarie lucrurile nu se complicau aiurea si gaseai mereu raspunsuri la intrebari
- In copilarie apreciai cu adevarat valoarea tuturor lucrurilor lasate de la Dumnezeu
Pentru ca am avut o copilarie buna, desi nu am fost un copil foarte linistit, se cade sa multumesc parintilor pentru devotamentul lor si pentru ca m-au suportat asa.
Multumesc ca mi-ati aratat ca bucuria de a fi copil este speciala, dar si ca poate fi retraita mai tarziu prin ochii altor copii.
La multi ani, copii!
Sursa foto: galerie personala
~ Kisses
Ce frumos! Mă bucur că ai avut o copilărie fericită, cât de definitoriu e asta pentru viitorul adult. La mulți ani copilului din tine!
Multumesc frumos, Ada! La multi ani senini si tie. Atata vreme cat avem parinti, suntem inca copii. Si chiar daca nu, suntem copii cu sufletul unii din noi. 🙂