Hering rosu fara mustar de Alan Bradley

Ca si in cazul cartii lui Johan Theorin “Camera intunecata“, am descoperit in biblioteca mea un titlu captivant de la Editura Trei si anume “Placinta este dulce la sfarsit” de Alan Bradley. Si dupa ce am dat gata aceasta carte politista cu Flavia de Luce(copil minune, chimist si pasionat de investigatii) in rol principal, am zis ca e musai sa mai citesc carti de-ale lui Alan Bradley.

Camera Intunecata De Johan Theorin

Asa am aflat ca exista o serie de 5 titluri intitulata Flavia de Luce in care evident fetita de 11 ani este personajul principal, un fel de Hercule Poirot care investigheaza pe cont propriu crime si ajunge la concluzii mai repede decat orice politist adevarat.

Lucrarea “Placinta este dulce la sfarsit” este prima din serie, insa chiar si luate si citite separat, aceste carti nu sunt legate una de alta decat prin prisma personajului Flavia de Luce, a familiei ei si a locului din care provine, deoarece cazurile investigate in fiecare volum sunt total diferite.

Placinta E Dulce La Sfarsit – Alan Bradley

Asa se face ca dupa prima carte de-a lui Alan Bradley citita, am decis ca trebuie sa continui seria cu acest copil minune deoarece ma intriga atat felul ei de a fi, cat si varietatea cazurilor de rezolvat si a felului ei de a o face. Asta m-a dus la urmatoarea carte a scriitorului de care m-am apucat.

Este vorba despre “Hering rosu fara mustar

Observ pana acum un tipar al titlurilor cartilor lui Bradley referitor la produse specifice bucatariei. De asemenea, aceste titluri ale cartilor sale sunt mici extrase ce se regasesc in operele altor autori pe care ii citeaza Bradley in cartile sale.

Ca si in cazul primei carti pe care am citit-o, nu prea am inteles alegerea titlului cartii si legatura lui cu povestea din roman, desi este explicata de autor in primele pagini. 

Oricum, cartea aceasta, ca si prima, mi-a placut,  asta pentru ca m-a fascinat personajul fetitei politiste din serie, dar si pentru ca ador acest gen de literatura pe care am inceput sa ma axez in ultima perioada.

De data asta, in cea de-a treia carte a seriei, “Hering rosu fara mustar“, Flavia de Luce se imprieteneste cu o tiganca batrana pe care decide sa o ajute, dupa ce se pare ca tatal ei a nedreptatit-o cu multi ani in urma. Au loc iarasi o serie de intamplari negative care totusi o incurajeaza pe fetita sa afle despre ce este vorba si sa faca dreptate.

Si de data asta investigatiile ei se lovesc de istoria familiei sale si o amintesc pe mama Flaviei, disparuta de mult pe cand mica politista era doar un bebelus. 

Fetita trebuie sa afle cine a incercat sa o ucida pe tiganca din caravana, cine l-a ucis pe batausul locului si de ce dispar lucrurile valoroase de prin casele oamenilor ca mai apoi sa apara fara nici o explicatie inapoi. Toate acestea pe langa incercarea de a intelege blestemul despre care vorbeste tiganca si ritualurile nu prea crestinesti ale unei secte religioase care se pare ca inca dainuie in zona de resedinta a familiei de Luce.

Nici de data asta nu am putut sa nu observ ca Flavia ajunge la concluzii si descopera criminalii mai repede decat comisarul locului

Insa pana la urma asta da farmec cartilor lui Bradley si o invaluie pe mica detectiva intr-o aura de bravura si inteligenta demna de o persoana matura.

Vei intalni totodata in povestea complexa a cartii “Hering rosu fara mustar” o serie larga de personaje, aceleasi surori mai mari care incearca mereu sa o necajeasca pe cea mica, dar si umorul specific situatiilor prin care trece Flavia. Mai intelegi, de asemenea, faptul ca in familia de Luce simpatia sau iubirea nu se manifesta niciodata prin gesturi afectuoase, ca Flavia simte uneori nevoia unei prietene adevarate si ca dorul pentru mama sa decedata cand era ea mica reinvie chiar daca copila de 11 ani nu a ajuns sa o cunoasca vreodata cum au cunoscut-o surorile ei mai mari.

Recomand si aceasta carte de Alan Bradley celor care isi doresc ceva funny, misterios, inteligent si politist pentru zilele libere de toamna in care retragerea in lectura pare cea mai inspirata alegere. 

Lecturi minunate!

 

~ Oana