Hering rosu fara mustar de Alan Bradley

Ca si in cazul cartii lui Johan Theorin “Camera intunecata“, am descoperit in biblioteca mea un titlu captivant de la Editura Trei si anume “Placinta este dulce la sfarsit” de Alan Bradley. Si dupa ce am dat gata aceasta carte politista cu Flavia de Luce(copil minune, chimist si pasionat de investigatii) in rol principal, am zis ca e musai sa mai citesc carti de-ale lui Alan Bradley.

Camera Intunecata De Johan Theorin

Asa am aflat ca exista o serie de 5 titluri intitulata Flavia de Luce in care evident fetita de 11 ani este personajul principal, un fel de Hercule Poirot care investigheaza pe cont propriu crime si ajunge la concluzii mai repede decat orice politist adevarat.

Lucrarea “Placinta este dulce la sfarsit” este prima din serie, insa chiar si luate si citite separat, aceste carti nu sunt legate una de alta decat prin prisma personajului Flavia de Luce, a familiei ei si a locului din care provine, deoarece cazurile investigate in fiecare volum sunt total diferite.

Placinta E Dulce La Sfarsit – Alan Bradley

Asa se face ca dupa prima carte de-a lui Alan Bradley citita, am decis ca trebuie sa continui seria cu acest copil minune deoarece ma intriga atat felul ei de a fi, cat si varietatea cazurilor de rezolvat si a felului ei de a o face. Asta m-a dus la urmatoarea carte a scriitorului de care m-am apucat.

Este vorba despre “Hering rosu fara mustar

Observ pana acum un tipar al titlurilor cartilor lui Bradley referitor la produse specifice bucatariei. De asemenea, aceste titluri ale cartilor sale sunt mici extrase ce se regasesc in operele altor autori pe care ii citeaza Bradley in cartile sale.

Ca si in cazul primei carti pe care am citit-o, nu prea am inteles alegerea titlului cartii si legatura lui cu povestea din roman, desi este explicata de autor in primele pagini. 

Oricum, cartea aceasta, ca si prima, mi-a placut,  asta pentru ca m-a fascinat personajul fetitei politiste din serie, dar si pentru ca ador acest gen de literatura pe care am inceput sa ma axez in ultima perioada.

De data asta, in cea de-a treia carte a seriei, “Hering rosu fara mustar“, Flavia de Luce se imprieteneste cu o tiganca batrana pe care decide sa o ajute, dupa ce se pare ca tatal ei a nedreptatit-o cu multi ani in urma. Au loc iarasi o serie de intamplari negative care totusi o incurajeaza pe fetita sa afle despre ce este vorba si sa faca dreptate.

Si de data asta investigatiile ei se lovesc de istoria familiei sale si o amintesc pe mama Flaviei, disparuta de mult pe cand mica politista era doar un bebelus. 

Fetita trebuie sa afle cine a incercat sa o ucida pe tiganca din caravana, cine l-a ucis pe batausul locului si de ce dispar lucrurile valoroase de prin casele oamenilor ca mai apoi sa apara fara nici o explicatie inapoi. Toate acestea pe langa incercarea de a intelege blestemul despre care vorbeste tiganca si ritualurile nu prea crestinesti ale unei secte religioase care se pare ca inca dainuie in zona de resedinta a familiei de Luce.

Nici de data asta nu am putut sa nu observ ca Flavia ajunge la concluzii si descopera criminalii mai repede decat comisarul locului

Insa pana la urma asta da farmec cartilor lui Bradley si o invaluie pe mica detectiva intr-o aura de bravura si inteligenta demna de o persoana matura.

Vei intalni totodata in povestea complexa a cartii “Hering rosu fara mustar” o serie larga de personaje, aceleasi surori mai mari care incearca mereu sa o necajeasca pe cea mica, dar si umorul specific situatiilor prin care trece Flavia. Mai intelegi, de asemenea, faptul ca in familia de Luce simpatia sau iubirea nu se manifesta niciodata prin gesturi afectuoase, ca Flavia simte uneori nevoia unei prietene adevarate si ca dorul pentru mama sa decedata cand era ea mica reinvie chiar daca copila de 11 ani nu a ajuns sa o cunoasca vreodata cum au cunoscut-o surorile ei mai mari.

Recomand si aceasta carte de Alan Bradley celor care isi doresc ceva funny, misterios, inteligent si politist pentru zilele libere de toamna in care retragerea in lectura pare cea mai inspirata alegere. 

Lecturi minunate!

 

~ Oana

Ecouri de dincolo de moarte de Johan Theorin

Prima data cand am intrat in contact cu o carte de-a scriitorului suedez Johan Theorin a fost de curand. Am descoperit printre cartile necitite din biblioteca mea coperta misterioasa a romanului “Camera intunecata“(Editura Trei) si de indata m-a atras. Asta si pentru ca este o carte de gen thriller cu elemente de supranatural, suspans si drama. Abia dupa ce am citit-o, mi-am dat seama ca exista o serie de carti intitulata “Cvartet Oland” a autorului, din care face parte si romanul “Camera intunecata“, acesta fiind al doilea din serie, dupa “Ecouri de dincolo de moarte“.

Citeste si recenzia mea la Camera Intunecata De Johan Theorin

 

Pentru a intelege  mai bine lucrarile suedezului Johan Theorin, scriitor si jurnalist, vezi ce spune el despre acestea

 

Ma numesc Johan. Scriu povesti care se petrec in cea mai mare parte in Oland, insula nordica in care am copilarit. Ecouri de dincolo de moarte este un roman de toamna, prin urmare, e destul de intunecat. Continuarea lui, Camera intunecata, se petrece iarna, asa ca s-ar putea sa fie si mai intunecat. Scopul a fost sa scriu cate un roman pentru fiecare anotimp din Oland, un ‘Cvartet Oland‘ in care vremea si stranietatea peisajului ajung sa contamineze personajele si chiar povestea in sine.

 

Asadar, eu am citit prima data cartea “Camera intunecata” din aceasta serie despre insula Oland din Suedia, insa nu are nici o legatura cu prima carte “Ecouri de dincolo de moarte“, deci nu ai de ce sa te temi ca nu vei intelege  de unde a pornit totul. Asa cum zice si scriitorul, fiecare roman din cvartet este despre un anotimp din an si reda exact atmosfera acestuia. Asta si faptul ca partea cea mai interesanta a actiunii se petrece pe insula cetoasa si misterioasa de pe Marea Baltica. Celelalte doua carti din serie se intituleaza “The Quarry” si “The Voices Beyond“.

 

Uite despre ce este vorba in romanul “Ecouri de dincolo de moarte” de Johan Theorin

 

Un copil dispare in ceata deasa a insulei Oland. O mama este disperata si isi invinuieste parintii ca nu au fost atenti la nepotul lor. Dupa 20 de ani de la disparitie, femeia nu a trecut peste moartea fiului ei si inca isi doreste sa afle ce s-a intamplat. Poate asa sufletul ei chinuit ar gasi putina liniste si nu ar mai fi bântuit de imaginea osemintelor albe pe tarmul marii.

Nimeni nu stie ce s-a întâmplat, insa copilul e mort. Desi mama isi doreste să fie doar disparut ca să il regăsească la un moment dat, nu poate decat sa revina pe insula, acolo unde s-a intâmplat totul, ca sa porneasca intr-un fel de investigatie a disparitiei fara urma a baiatului ei. Bunicul copilului simte ca cel mic nu s-a inecat si nici nu a dispărut oricum. Ori a fost rapit, ori a fost ucis de cineva cu sange rece.

La cautarile lor se mai adauga și o legenda despre un temut sociopat ucigas care a disparut de pe insula inca din tinerete. Desi mormantul lui se afla in cimitir, revenit acasa de peste hotare intr-un cosciug, lumea crede incă faptul ca Nils se afla printre ei si provoaca rau in continuare. Insa, pe langa el mai sunt si alte personaje care cauta razbunare, avutie sau anumite favoruri. Și acestea nu sunt suspectate de nimeni decat de inteligentul batran, bunicul celui disparut care mai si primeste la un moment dat un obiect de-al celui mic.

Asta il face sa investigheze singur cazul, însa ajunge sa intre in belele. Și cand te gândesti ca oamenii care ar trebui sa asigure pacea și ordinea sunt de fapt lupi in blana de oaie, iti doresti ca asta sa o afle la timp si personajele cartii. De asemenea, o legenda trebuie luata asa cum este, drept o legenda, pentru ca in ciuda faptului ca este mai simplu sa dai vina pe o singura persoana  – oaia neagra – pentru ceva anume, vinovatii sunt multi si ascunsi.

Cartea aceasta de gen thriller, cu elemente dramatice și politiste, ii face cinste lui Johan Theorin. Și daca iti doresti sa citesti ceva care sa iti trezeasca fiori si furnicaturi pe piele, poți alege cu incredere acest roman suedez a carui actiune se petrece pe Insula Oland. La fel ca si cea de-a doua carte din seria Oland a scriitorului si jurnalistului suedez Johan Theorin, “Camera intunecata“, si lucrarea “Ecouri de dincolo de moarte” este la fel de neagra si plina de amanunte ce te vor tine in suspans.

Pana la urma vei afla ca moartea baietelului nu este deloc ceea ce pare si ca intelegand intreaga poveste vei afla despre dramele mai multor personaje care au fost legate intr-un fel sau altul de asta. 

Lecturi placute!

 

~ Oana 

Camera Intunecata de Johan Theorin

Acest thriller politist cu elemente de mister și suspans este cât se poate de captivant. Deși trece de la un plan narativ la altul și la povestea văzută din perspectiva a mai multe personaje, de-a lungul a mai mulți ani, reușește sa te surprindă și să te faca sa îți pui întrebări serioase. Acest roman îmbină din plin povestirile vechi cu fantome, viata dramatică a familiilor și legăturile dintre toate personajele sale.

Conacul de la Eel Point, de pe insula Oland din Suedia este epicentrul a mai multe morți misterioase, sinucideri, crime și nedreptăți, încă de când a fost construit. Structura cladirii este sustinuta de lemne provenite de la o navă ce a eșuat lângă tarm și a cărui ocupanți au murit înecati in furtună(ceva nu prea crestineste pentru cei care au profitat de cheresteaua mortilor).

Alături de conacul vechi, dar măreț de la Eel Point, în această poveste au un rol major și cele doua faruri de pe tarm ce luminează calea vaselor de pe mare pe timp de vreme rea. Unul dintre faruri are mereu o lumina care straluceste in intunecime ghidand, insa farul din nord nu mai este functional. Lumina sa alba poate fi vazuta licarind incet pentru putin timp doar inaintea unui deces(spun legendele), stingandu-se exact dupa ce moartea are loc.

Însă, pe lângă vechile legende și povești cu morții cei dedemult, în prezent la conac are loc un înec neprevăzut. Sotia din familia ce tocmai s-a mutat în conac este găsită moartă lângă dig. Deși pare înec, soțul caută sa descopere misterul mortii femeii iubite, alături de acesta descoperind toate secretele fantomaticului conac izolat.

Camera Intunecata recenzie

 

O cameră întunecată secreta din hambarul conacului ascunde tainele tuturor celor care au murit aici

Și tot acolo, bărbatul îsi va înfrunta demonii si va gasi răspunsul pentru moartea soției lui, astfel alinandu-si putin sufletul ranit și dorul fața de soția lui fara de care nici nu îsi dorea in prima faza sa mai trăiască. Tocmai moarta lasa in urma dovezile care indica spre cel ce urma sa o omoare, dar si spre ucigasul unei alte persoane din familie(care se credea tot asa, ca s-a inecat).

Camera întunecată” este a doua carte ce face parte din cvartetul Oland scris de Johan Theorin. Însă, chiar neștiind asta sau necitind prima carte tot vei intelege povestea și nimic nu iti va ramane nedeslusit.

Editia pe care o am eu este de la Editura Trei, Fiction Connection si are 495 de pagini, dintre care 486 legate de povestea de fata. Este un roman suedez ce merita citit, al carui autor chiar a fost comparat si a concurat cu Stieg Larsson, mult mai cunoscut pentru cartile sale din Trilogia Millennium “Barbati care urasc femeile”, “Fata care s-a jucat cu focul” si “Castelul din nori s-a sfaramat”. 

Recomand aceasta carte tuturor iubitorilor de thrillere si romane politiste, care au o deschidere si catre lumea goth a fantomelor si a povestilor de demult. 

Sursa foto: galerie personala